Istoricul realizarii Coloanei

Sculptorul Constantin Brancusi a ridicat ansamblul monumental de la Targu-Jiu in 1937-1938, in amintirea eroismului ostasilor gorjeni cazuti în lupta in timpul primului razboi mondial.
Creand „singura sculptura a timpurilor moderne care poate fi comparata cu marile monumente ale Egiptului, ale Greciei sau ale Renasterii”[1], artistul isi infaptuia vechiul vis de a inalta o lucrare de for public de mari dimensiuni. Numeroasele sale proiecte la scara mare au ramas in stadiul de idei sau schite, fie din cauza lipsei de intelegere a comanditarilor, fie din cauza marii sale exigente[2]. Dupa Sidney Geist, faptul ca singurul proiect finalizat de Brancusi se gaseste in propria lui tara este „o suprema dreptate poetica”[3].
Realizarea ansamblului a fost posibila multumita unui fericit concurs de imprejurari. Artistul, care declarase in 1925 ca se afla la Paris ca sa-si faca ucenicia[4], se simtea ajuns acum la deplina maturitate artistica: „Toate lucrurile incepute de atata vreme sunt spre sfarsit si eu sunt ca un ucenic in ajun de a deveni calfa…”[5].
Era fericit ca i se îndeplinea dorinta „sa pot face ceva la noi in tara „[6]. Comanditara, Aretia Tatarescu, presedinta Ligii Nationale a Femeilor Gorjene, i-a acordat artistului „libertate desavarsita in ceea ce priveste conceptia monumentului si realizarea lui”[7], l-a înteles si sustinut, moral si material. Rastimpul de elaborare si realizare a ansamblului a coincis in linii mari cu perioada de guvernare a cabinetului liberal condus de Gheorghe Tatarescu, sotul Aretiei, care a sprijinit concret initiativa acesteia. A fost o perioada de maxima stabilitate, prosperitate si manifestare creatoare a Romaniei moderne, de inflorire a culturii si artelor[8]. Prosperitatea economicã a permis si conducerii Societatii „Petrosani” sã aloce peste douã milioane si jumatate de lei pentru ridicarea „Coloanei”, la îndemnul directorului general, inginerul Ioan Bujoiu, om cu vederi largi si vocatie de sponsor[9]. Brancusi, absolvent al unei excelente scoli de arte si meserii, a gasit in tara mesteri pentru care meseria era arta si mandrie si care i-au inteles asteptarile. L-a onorat isa pe tanarul inginer Stefan Georgescu-Gorjan, care i-a castigat pretuirea prin conceptia tehnica originala oferita, prin capacitatea sa organizatorica, perseverenta si daruirea puse in slujba artei[10]. Echipa de minunatii tehnicieni si specialisti competenti s-a ridicat la nivelul exigentelor artistului.
In monumentele care compun ansamblul (Masa Tacerii, Poarta Sarutului si Coloana Infinita), Brancusi a reluat teme mai vechi din opera sa, dandu-le o noua stralucire.
Sculptorul considera „Coloana” drept lucrarea in care a reusit sa atinga „un caracter de perfectiune definitiv”[11]. Dorea de mult sa ridice coloane inalte cu care sa sprijine bolta cereasca[12], iar la Targu-Jiu i s-a împlinit visul. „Supremul exemplu al coloanelor sale”[13] nu este o simpla replica a coloanelor de lemn, ci „simbolul nesfarsitului în sine, un simbol quasimatematic al esteticii noi”[14].
Coloana Infinita brancusiana se deosebeste de coloanele antice cu soclu si capitel. Este o structura aparte, care da impresia de nesfarsire prin repetarea la infinit a unor module identice (trunchiuri de piramida unite prin baza mare), avand la capete semimodule. Acest tip de coloana face saltul de la statutul de soclu la cel de sculptura, fiind consideraa „sculptura cea mai radicala din istoria modernismului clasic”[15]. Cautand proportia ideala dintre latura mica, latura mare si inaltimea unui modul, Brancusi a descoperit „legea armoniei plastice” -(1):(2):(4)-, pe care a aplicat-o la toate coloanele sale[16]. Succesiunea modulelor întregi si a semimodulelor se exprima aritmetic prin asa-numita „formula de suplete”: „1/2+n+1/2”. „Coloana” de la Targu-Jiu a atins idealul in acest sens: 1/2+15+1/2.
Daca Brancusi si-a cioplit singur coloanele din lemn, pentru coloana din metal a recurs la concursul tehnicienilor. Conceptia tehnica aplicata ii apartine inginerului Stefan Georgescu-Gorjan: „sa se incastreze in beton baza unui stalp solid de otel, pe care sa se traga, suprapunandu-se, ca niste margele uriase, goale in interior, elementele spatiale identice ale coloanei. Imbinarea perfecta a elementelor la rosturi avea sa asigure impresia de continuitate”[17]. „Baza subterana puternica, incastrata intr-un masiv bloc de fundatie din beton, calculat pentru a rezista cu prisosita efortului de rasturnare celui mai defavorabil”, a permis sa se satisfaca dorinta sculptorului ca avantata coloana „sa dea impresia ca rasare din pamant, din iarba, ca o tulpina”[18].
Cronologia realizãrii Coloanei Infinite[19]
Faza preliminarã
1934 – Paris.
Brancusi este invitat sa ridice la Targu-Jiu un monument in cinstea eroilor gorjeni. Milita Petrascu (eleva sculptorului între 1919 si 1923) ii sugerase ideea Aretiei Tatarescu, presedinta Ligii Nationale a Femeilor Gorjene si sotia primului-ministru Gheorghe Tatarescu.
1935 – Paris – 7 ianuarie.
Brancusi discuta cu inginerul Stefan Georgescu-Gorjan, fiul unui bun prieten din tinerete, despre comanda primita. Acesta ii propune solutii tehnice pentru o coloana de mari dimensiuni, este invitat sa colaboreze cu artistul si accepta.
11 februarie.
Brancusi isi da consimtamantul de principiu intr-o scrisoare catre Milita Petrascu.
In perioada 1935-1936 poarta corespondenta cu doamna Tatarescu pentru perfectarea detaliilor si realizeaza macheta „Portii Sarutului”. Inginerul se documenteaza intens.
1936 – Paris – 7 decembrie.
Artistul si inginerul aleg materialele pentru module (fonta acoperita cu strat de alama, pulverizat la cald). Se discuta posibilitatea executarii lucrarii la Atelierele Centrale Petrosani, unde Gorjan, ca inginer-sef, poate supraveghea personal operatiile de proiectare, turnare si prelucrare a modulelor, ca si confecþionarea stalpului.
1937 – Paris – luna mai.
Noi discutii, legate de detalii tehnice.
1937 – Romania – iunie, iulie.
Brancusi contacteaza la Bucuresti conducerea Societatii Petrosani si stabileste detaliile financiare si organizatorice. La Poiana-Gorj locuieste la familia Tatarescu si discuta cu comitetul Ligii. La Targu-Jiu alege amplasamentul pentru „Coloana” si „Portal” si incepe lucrul la „Portal”. La sfarsitul lunii iulie,
Brancusi si Gorjan inspecteazã locul amplasarii Coloanei (fostul targ de vite din estul orasului, numit de Brancusi „Targul Fanului”). Gorjan fotografiaza locul..
Petrosani – 1-14 august.
Gazduit in locuinta inginerului, Brancusi schiteaza silueta „Coloanei” si a unui parculet pe fotografia locului. incercari de stabilire a dimensiunilor unui modul si a inaltimii totale tin seama de posibilitatile financiare, de cerintele tehnicii si de viziunea artisticã a sculptorului. Schitele si calculele sumare realizate de ing. Gorjan se definitiveaza la atelierul de proiectare de catre ing. Hasnas. Solutia aleasa este: „1/2+15+1/2”; modul cu latura mica 450 mm, latura mare 900 mm,inaltimea 1800 mm (perfecta incadrare in formula (1):(2):(4) a armoniei plastice), inaltimea totalã 29,35 m.
Constructia propriu-zisã a Coloanei (1937)
Petrosani – 15-31 august.
In Atelierele Centrale, in atelierul de tamplarie de modele, se confectioneaza un model brut din lemn de tei, cu suprafete laterale foarte bombate, conform indicatiilorsculptorului. Acesta ciopleste cu migala o fata, dandu-i o curbura abia perceptibila. Celelalte 3 fete le ciopleste tamplarul artist Carol Flisek. Se aplica lac rosu, se confectioneazã cutia de miez, armãtura si un sasiu special. Se fac modelele pentru semimodule. (Modelul cioplit de Brancusi a disparut. Imaginea modelului brut se pastreaza intr-o fotografie realizata de ing. Gorjan). La biroul de proiectare ing. Nicolae Hasnas realizeaza calcule de detaliu, proiectantul Gavrila Somlo face desenele de executie. Operatiile sunt verificate de ing. Gorjan. Acesta comandã profile si table de otel (St 3711) la Resita. Cabinetul primului-ministru urgenteazã executarea comenzii. La sfarsitul lunii Brancusi pleaca la Bucuresti si apoi în Franta, lasand intreaga raspundere a lucrarii pe seama inginerului Gorjan.
Petrosani – 1 septembrie.
Se termina modelul de turnatorie
Paris – 2 septembrie.
Brancusi ii scrie inginerului sa faca urgent fundatia (trebuie insa realizata mai intai structura metalica).
Petrosani – septembrie.
Se termina proiectul stalpului de sustinere
La turnatorie incepe turnarea modulelor, care pune mari probleme. Cu materialele sosite de la Resita, la sectia de constructii metalice se executa stalpul de sustinere, sub conducerea mesterului Ion Romosan.
Miezul, proiectat în trei tronsoane, pentru transport pe defileul sinuos al Jiului, se acopera in atelier cu doua straturi anticorozive de miniu de plumb.
Paris – 18 septembrie.
Brancusi ii telegrafiaza inginerului ca metalizarea trebuie sa fie galbena.
Petrosani – 12 octombrie.
Inginerul îi scrie sculptorului cã sunt gata 10 module si jumatate. Fundatia se executa la Targu-Jiu, de o echipa din Petrosani. S-a expediat deja structura metalica. Sunt mari probleme cu metalizarea.
Paris – 15 octombrie.
Brancusi ii scrie inginerului, recomandand beton de calitate si metalizare galbena.
Petroºani – 18 octombrie.
Inginerul il informeaza pe Brancusi despre dificultatile intampinate la fundatie (20 de zile de ploaie). Au fost mari probleme la transportul primului tronson. Sunt gata 13 module si jumatate, suprafetele plan-paralele ale modulelor se raboteaza cu grija si modulele se vor fixa de stalp cu pene. S-a renuntat la ideea unui colier de sudura, din cauza oscilatiilor vantului.
Petrosani – octombrie.
Montajul de proba al modulelor se realizeaza in sectia de constructii metalice. Se ajusteaza modulele, unul cate unul, pentru imbinare perfecta, se stanteazã numere de ordine. Inginerul fotografiazã operatia: se va aripioarele „caprei în cruce” si cadrul-suport de otel.
„Filmul” montajului Coloanei la Targu-Jiu (1937)
Octombrie
Ing. Gorjan fotografiaza santierul in curs de organizare. Se amesteca si se toarna betonul, se descarca pietris din carute trase de cai sau boi. Pentru beton se foloseste apa calda. Cisterna cu apa este adusa pe un car cu boi, aburul pentru incalzirea apei se pregateste intr-o locomobila. Mecanicii cupleaza motorul electric prin curea. Echipa de montaj se fotografiaza langa tronsonul inferior al stalpului, aflat pe sol. Ilustrata poarta data postei din 22 octombrie 1937. Fotografii, fãcute de muncitori, ilustreaza ridicarea structurii de rezistenta cu „capra în cruce”, pentru a fi incastrata in fundatie. Inginerul a fotografiat descarcarea uneltelor si materialelor din camionul venit de la Petrosani. Modulele, aduse cand le vine randul la montare, sunt protejate cu o prelata din panza impermeabila. In fundal se vede schela si tronsonul inferior prins de structura incastrata. Echipa de montaj, condusa de Francisc Hering (cu sapca si mustata), pozeaza alaturi de modulele proaspat descarcate. Se vad bine suprafetele plane de imbinare, numite de Brancusi „umar de injghebare”. Se vede si portalul de lemn cu palan manual suspendat, folosit la descarcare. Intr-o imagine de ansamblu realizata de ing. Gorjan apare schela în curs de montare si tronsonul inferior. Urmatoarea imagine arata cum se toarna ultimul strat de beton, pe partea superioara a fundatiei. Peste partea de sus a aripilor „caprei în cruce” s-a tras cadrul-suport de otel, rezemat de platbande sudate. Un vopsitor suspendat intr-un leagan aplica ultimul strat de miniu de plumb. Se vad bine cordoanele de sudura intrerupte si niturile aripilor „caprei în cruce”. Fotografia arata cum se aseaza pe cadrul de otel semimodulul de bazã continuat cu portiunea prismatica de 450 mm. Este vizibil dispozitivul de tragere a modulelor. In imagine se vede semimodulul deja fixat. Apare in fundal autocamionul de la Atelierele Centrale.
Noiembrie 1-7
La inceputul lunii noiembrie, Brancusi revine la Targu-Jiu. Inspecteazã „Poarta” in stare bruta, aleea defrisata, prima versiune a „Mesei”. Asista la sfintirea Bisericii Sfintii Apostoli. Supravegheaza montarea primelor module intregi pe „Coloana”. Satisfacut de felul în care se desfasoara operatia, o lasa in continuare in grija inginerului Gorjan. Primul modul intreg s-a ridicat cu palanul fixat de schela si cu dispozitivul special de prindere, apoi s-a lasat în jos cu grija pe stalp. Rosturile dintre modul si semimodulul de baza s-au umplut cu chit metalic de etansare. Operatiile se repeta pentru modulele II si III. Inginerul Gorjan l-a fotografiat pe artist în timp ce urmarea ridicarea si tragerea pe stalp a modulului II.
Noiembrie 7-15
Tronsonul median al stalpului se ridica cu ajutorul unui palan si al unor cricuri si se va asambla de tronsonul inferior prin sudura de catre Victor Borodi. Se aplia apoi stratul trei de protectie. Pe acest tronson se vor trage modulele IV-IX, blocate pe miez prin pene metalice subtiri. Orizontalitatea se verificã cu bolobocul. Inginerul Gorjan fotografiaza tragerea modulului VIII. Schela a atins înãltimea finala – 35 m. Ridicarea si imbinarea tronsonului superior, avand o structura mai usoara, constituie urmatoarea etapa. Pe acest tronson se trag modulele IX-XV si semimodulul superior, apoi se va monta capacul. Trei imagini diferite prezinta montajul acestui tronson: sprijinit pe sol si ridicat. Urmatoarea imagine arata un detaliu constructiv al tronsonului. „Filmul” continua cu vederea de ansamblu a „Coloanei” cu 10 module trase. In fundal se vede silueta bisericii pe axa Caii Eroilor. Urmeaza imaginea a 15 module trase, fotografia echipei gata de plecare si poza primelor vizitatoare, langa monumentul cu modulele perfect suprapuse. Schela se va pastra pentru metalizare. Montajul se încheie la mijlocul lunii noiembrie. Constructia si ridicarea „Coloanei” au durat practic 3 luni. Nu au fost accidente.
Finisarea ansamblului la Targu-Jiu (1938)
Iunie – iulie
Brancusi revine in tara pentru finisarea „Portii Sarutului” si definitivarea „Mesei Tacerii”.
20 iunie – 25 iulie
Firma „Metalizarea” executa pulverizarea „Coloanei” cu zinc si alama. Sarma de alama dintr-un aliaj curat,comandata din Elvetia de ing. Gorjan, a dat rezultate care l-au multumit pe Brancusi.
Septembrie
Se plaseazã la locul lor scaunele din jurul Mesei si de pe alee.
20 septembrie
Brancusi pleaca din Targu-Jiu.
27 octombrie
Se inaugureazã ansamblul. Inginerul Gorjan lipseste din tara, iar prezenta lui Brancusi este controversata.
*Text publicat în „Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice”, an XI, nr. 1-4, 2001, p.56-61.

Mergi Sus