Aforismele lui Brâncuşi referitoare la Coloana fără sfârşit

Coloana infinirii se aseamănă şi cu o plantă exotică” (în Zărnescu, p.119)

 

„Natura zămisleşte plante care cresc drepte şi vânjoase, din pamânt. Iată Coloana mea se află într-o grădină frumoasă a prietenului meu în România”

(M. Hoffman, p.53)

 

„Hai să-i zicem scară la cer”

(Aforism spus de Brâncuşi chiar în faţa Coloanei, de faţă cu Aretia Tătărescu şi notat de arhitectul Iovănescu – apud T. Paleolog, p.51)

 

„Coloana fără sfârşit e aidoma unui cântec etern care ne poartă în infinit dincolo de orice durere şi bucurie factice”

(Lemny, Velescu, p.58)

 

„Eu nu pot vedea în vârful Coloanelor mele nici soldat şi nici un fel de pasăre… Nu vreau să văd decât cerul, dacă am fost bine înţeles… Nu ştiţi ce vă las vouă aici”

(vorbe spuse ca replică la remarca unui politician burghez că opera părea neterminată,

I. Mocioi, a, p.80)

 

„Am vrut să dăruiesc osia spirituală

(în contextul în care Brâncuşi vorbea despre înfăptuirile sale de la Târgu-Jiu lui V. G. Paleolog, c, p.167)

 

„Într-o zi şi Stâlpul meu va prinde în jurul lui hora lumilor din cosmos”

(expresie pe care Brâncuşi a avut-o faţă de T. Paleolog, p.68, 102)

 

 „Oare ritmul său lăuntric, din clepsidră în clepsidră, nu înfăţişează […] oare şi nenumăratele pulsaţii ale universurilor, care necontenit explodează şi se contractă?” (după T. Paleolog, p.68, 102)

 

„Elementele Coloanei mele infinite nu reprezintă altceva decât respiraţia omului, ritmul ei” (Burnham, p.32)

 

„Dacă izbutisem să sculptez focul, de ce să nu pot da chip trăsnetului? Să-l sculptez, descătuşând puteri în stare de a zgudui lumea?”

(variantă a unui aforism transmis oral de V. G. Paleolog fiului său T. Paleolog, p.70, 207)

 

„Du-te! Îmbrăţişează-l cu palmele mâinilor deschise. Apoi, înălţându-ţi ochii, priveşte-l şi vei cunoaşte în adevăr sinele cerului”

(T. Paleolog, p.150)

 

„În Evul Mediu […] când cineva trebuia să decoreze o carte de rugăciuni ştia cum s-o facă încă de la început. Religia îi impunea ce să deseneze: el adauga sentimentele sale religioase şi astfel crea marea artă. Dar noi nu mai avem religie. În consecinţă, trebuie să ne întoarcem la lucrurile cele mai simple: forma păsărilor, a peştilor, a coloanelor – şi e foarte dificil să ne întoarcem către aceste începuturi”

(Lemny, Velescu, p.30)

Mergi Sus